Traim intr-o epoca de tranzitie, in care "reformele" sunt inca in faza de prototip oricare ar fi domeniul lor de referinta. Pentru ca inca traversam o perioada de tranzitie traim intr-o mare diversitate de dileme, unele cu tendinte de solutionare, altele poate la mii de ani lumina de adevar.

Astfel stau lucrurile si in domeniul resurselor umane, un domeniu departe de faza de stabilitate si maturitate. Nici in acest domeniu, al resurselor umane, nu suntem scutiti de aceste dileme, unele din ele chiar paradoxuri demne de cartea recordurilor. Acest articol, care va constitui mai tarziu o sursa de informare si un reper pentru un studiu mai aprofundat si mai nuantat, s-a nascut tocmai ca urmare a constientizarii unei astfel de dileme. Asadar, am constientizat ca suntem pusi in fata unei dileme. Avem la indemana doua expresii ce delimiteaza personalul existent intr-o organizatie sau personalul potential pentru aceasta. Care este dilema noastra? In ce consta aceasta?

Ea este evidenta si este materializata in lipsa unei decizii ferme cu privire la utilizarea uneia dintre cele doua expresii aduse in atentie. Pentru acelasi specialist in domeniul resurselor umane, utilizarea in acelasi limbaj, in aceeasi exprimare a celor doua expresii nu este o optiune tocmai satisfacatoare. Diferenta de nuanta si de semnificatii dintre expresia de forta de munca si cea de resurse umane este una considerabila si poate chiar paradoxala.

Asadar, care este expresia corecta pe care trebuie sa o utilizam fie in situatia de decident strategic al organizatiei, fie in situatia de specialist in domeniul resurselor umane? Care sunt argumentele ce pot sustine optarea pentru una din cele doua expresii? Actualmente cine utilizeaza expresia de forta de munca si cine pe cea de resursa umana? Care sunt motivele ce justifica ratiunea utilizarii unei expresii in detrimentul celeilalte? Sau de ce sunt utilizate ca si expresii sinonime desi ele apartin unor orizonturi de interpretare diferite? Care sunt consecintele predictibile generate de utilizarea uneia sau alteia din cele doua expresii?

Toate acestea sunt intrebari care necesita raspunsuri pertinente si fundamentate stiintific. Articolul de fata nu isi propune sa ofere aceste raspunsuri. El doreste numai sa aduca in atentie o problematica ce trebuie analizata si fundamentata atat la nivelul specialistilor in resurse umane, cat si la nivelul decidentilor strategici ai organizatiilor si nu in ultimul rand la nivelul constiintei tuturor subiectilor ce reprezinta, in realitate, sufletul oricarei organizatii. Acum mai mult decat oricand, trebuie sa recunoastem ca resursa umana este un tezaur pentru organizatii si nu o forta de munca sau un instrument.

Actualmente coexista ambele din cele doua expresii aduse in atentie. Uneori poate ca si cei care si-au delimitat clar si explicit interpretarile atribuite celor doua genuri de expresii, optand argumentat in favoarea uneia, au tendinta de a utiliza si cealalta expresie. O astfel de situatie nu poate fi intretinuta decat de o confuzie generalizata de interpretari divergente sau convergente.

Ca o ipoteza de lucru, ne permitem sa afirmam ca expresia de forta de munca este una ce apartine orizontului ideologic de gandire, acel orizont de interpretare care intretine organizarea piramidala a organizatiilor, iar expresia de resursa umana este specifica orizontului de interpretare stiintific, acel orizont de procesare ce promoveaza organizatia tip retea, in care accentul se pune pe dezvoltarea unei retele de interactiuni, relatii si raporturi intre subiecti care asuma si atribuie roluri, care conlucreaza specializat intru atingerea unor obiective constient si transparent stabilite de toti participantii la conlucrare. Bineinteles ca in aceasta etapa argumentele necesare sustinerii si validarii ipotezei lipsesc, dar intr-un viitor apropiat speram sa le aducem in atentie prin intermediul unor investigatii metodologice si stiintifice.

Pana atunci insa sugeram specialistilor in resurse umane si decidentilor sa adopte cel putin cu titlu de experiment expresia de resursa umana in detrimentul celei de forta de munca. Daca rezultatele si consecintele se dovedesc a fi fructuoase, atunci inseamna ca toata investitia si-a meritat efortul, ba mai mult ea se va intoarce exponential asupra sursei de investitie.