Se vorbeste tot mai mult despre dezvoltarea durabila. Pentru unele institutii, organizatii sau natiuni a devenit chiar un obiectiv dezirabil. Dar ce este dezvoltarea durabila? Sau care sunt izvoarele acestei expresii prezenta in aproape toate discursurile publice si nu numai?

O prima definire a sintagmei de "dezvoltare durabila" a fost realizata in 1987 in Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare a ONU, cunoscut sub denumirea de Raportul Brundtland, in care se afirma ca "umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabila - de a garanta satisfacerea necesitatilor actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati." (www.121.ro)

Dar definitia data dezvoltarii durabile de Raportul Brundtland, desi initial acceptata, a fost ulterior considerata ca fiind prea vaga. Astfel ca, UNEP a adus o noua interpretare asupra dezvoltarii durabile, specificand ca "progresul catre echitatea nationala si internationala, precum si intretinerea, utilizarea rationala si sporirea bazei de resurse naturale stau la baza rezilientei ecologice si a cresterii economice" (UNEP Report of the Governing Council, U.N. GAOR 44th Sess., Supp. No. 25, at 115, U.N. Doc. A/44/25, 1989)

Preocupari in sensul dezvoltarii durabile au fost semnalate inca din 1972, la Conferinta Mondiala asupra Mediului desfasurata la Stockolm, unde au fost intreprinse demersuri cu scopul reducerii poluarii si prevenirii epuizarii resurselor naturale. Din acel moment si pana in prezent au fost identificate peste 60 de interpretari atribuite dezvoltarii durabile in contextul interactiunilor dintre mediul biotic, bunastarea generala si cresterea economica.

Mai tarziu, la Conferinta Natiunilor Unite despre Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro, din iunie 1992, convocata din initiativa Comisiei Mondiale a Mediului si Dezvoltarii in baza propunerilor facute in acest sens prin raportul din 1987, se materializeaza strategiile ce promoveaza dezvoltarea umana prin cresterea economica fondata pe managementul durabil al resurselor naturale. La acest eveniment peste 170 de state au sustinut un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila globala a secolului 21, plan ce a primit denumirea de "Agenda 21" prin care au fost introduse noi conceptii despre modalitatile de abordare si solutionare a noilor presiuni cu care se confrunta societatea in noul mileniu. "Agenda 21" s-a conturat intr-un ghid al dezvoltarii durabile, ca un program despre modul in care dezvoltarea poate fi facuta viabila din punct de vedere social, economic si al mediului biotic. Acest document a fost conceput ca un plan de actiune pentru secolul viitor, in vederea asigurarii unui adevarat echilibru intre ritmul dezvoltarii activitatilor umane si protectia mediului. La Conferinta de la Rio se accepta, la nivelul tuturor participantilor, ca dezvoltarea durabila consta in satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Alaturi de "Agenda 21" , la Rio au mai fost adoptate si alte documente printre care amintim:

• "Declaratia de la Rio", care statueaza la nivel de principii notiunile de mediu si dezvoltare, precum si relatiile dintre ele;
• "Conventia asupra schimbarilor climatice", acceptata pe loc de 154 de tari, intre care si Romania, care contureaza un program de conlucrare viitoare in acest domeniu;
• "Conventia asupra biodiversitatii", semnata pe loc de 157 de tari, inclusiv Romania, care se constituie intr-un program de lucru care urmareste protejarea si exploatarea adecvata a biodiversitatii mondiale;
• "Principiile forestiere", continand un ansamblu de principii si norme privind activitatile de exploatare forestiera.

Desi acestea au fost momentele de inceput in abordarea dezvoltarii durabile a societatii, se poate constata ca activitatile, conferintele si dezbaterile in aceasta directie s-au intensificat tot mai mult. Astfel ca, la summitul de la Copenhaga, pe tema dezvoltarii durabile, din martie 1995, s-a accentuat necesitatea combaterii excluderii sociale si a protectiei sanatatii publice.

La Consiliul European de la Goteborg, din iunie 2001, a fost convenita o strategie pentru dezvoltarea durabila, care ofera o a treia dimensiune, aceea de mediu si stabileste o noua abordare a politicilor. Noua strategie se bazeaza pe principiul ca efectele economice, sociale si asupra mediului ale politicilor trebuie examinate intr-o maniera coordonata si luate in considerare in procesul de luare a deciziilor.

O incercare recenta a unui grup de juristi de a formula o definire mai nuantata, interpreteaza dezvoltarea durabila ca fiind "un proces economic, social si politic complex. Acest proces tinde catre o utilizare sustenabila a resurselor planetei si la protejarea mediului, de care depind natura si viata umana, precum si dezvoltarea economica si sociala. Obiectivul acestui proces complex este de a indeplini dreptul tuturor fiintelor umane la un standard de viata adecvat, in baza participarii lor active, libere si semnificative la imbunatatirea si distributia echitabila a beneficiilor rezultate, simultan cu acordarea atentiei cuvenite necesitatilor si intereselor generatiilor viitoare." (International Law Association, New Delhi Conference, 2002)

Preocuparile privind definirea, intelegerea si implementarea dezvoltarii durabile au fost mult mai numeroase si s-au manifestat la toate nivelurile de organizare sociala, dar le-am adus in atentie pe cele mai semnificative din punct de vedere al amploarei evenimentelor si al actorilor implicati. Ele continua si astazi sa constituie obiectul de studiu a numerosi cercetatori, devenind din ce in ce mai importante, atat pentru decidentii domeniului public, pentru investitori, cat si pentru cetateanul de rand.